Cum Evitam sa ne Intalnim cu Ursii

Pentru amatorii de trasee montane, ursii reprezinta de obicei cea mai mare grija. Acestia, pe cat sunt de mari sunt si rapizi si silentiosi. Se pot misca prin padure ca niste adevarati „ninja” si daca vor nu se vor face auziti sau vazuti pana in momentul in care este prea tarziu. De obicei, ursii din tara noastra nu sunt atat de agresivi incat efectiv sa atace o persoana daca nu sunt provocati, dar problema adevarata sunt puisorii draguti de urs. Aceste mici ghemotoace de blana sunt mereu in cautare de noi distractii, iar atunci cand vad oameni, obisnuiesc sa ii inspecteze. Dar ei sunt mereu insotiti de o mamica foarte protectiva care nu stie sa se joace. Pentru a ne feri de ursi, trebuie doar sa respectam cateva reguli simple. 

Trebuie sa incercam sa facem cat mai mult zgomot pe tot parcursul excursiei noastre. Aceaste tehnica functioneaza pentru toate animalele, acestea indepartandu-se atunci cand aud sunete straine, puternice. Putem striga din cand in cand, putem bate dintr-o sticla de plastic sau fluiera, dar cel mai des se canta cantece de munte. Pe langa zgomot, in cazul in care inoptati pe munte, este bine sa tineti deseurile si mancarea departe de cort pentru a preveni o vizita din partea ursului. In cazul in care acesta vrea sa inspecteze ce miroase atat de apetisant, este bine sa aveti mancarea in alta parte decat langa cortul dumneavoastra! In cazul in care va intalniti totusi cu un urs, incercati sa faceti cat mai mult zgomot si sa fluturati mainile pentru a parea mai mari decat sunteti!

Din Culisele Basmului: Harap-Alb este un Pampalau - 5

Puncte in plus pentru cal, care il face praf si pulbere pe antagonist. Noroc tot cu femeia, care ii reda viata eroului, ce inceteaza, teoretic, a mai fi sluga si devine imparat. Aici se incheie drumul initiatic, eroul atingand pragul maturizarii, dupa o experienta in care a plecat prost, s-a intors prost, supus, dar glorios, asumandu-si meritele altora.Si, culmea, se mai alege si cu printesa. Concluzia? Adevaratul erou al povestii este calul nazdravan, iar Harap-Alb e un fel de Forrest Gump al universului paralel in care albinele vorbesc, iar babele sunt Dumnezeu pe pamant, doar ca pana si simpaticul Forrest face lucrurile pe cont propriu, pana la urma. Oricum, din tot basmul, singurul personaj realist si realistic este umanul si mediocrul Harap-Alb, care e lipsit de puteri supranaturale sau trasaturi de model. Unde naiba e Fat-Frumos?

Din Culisele Basmului: Harap-Alb este un Pampalau - 4

Harap-Alb accepta tot felul de probe ridicole, gen aducerea unor obiecte ciudate si probabil inutile, insa nici macar nu e in stare sa faca asta singur - de fapt, tot greul il duc calul troll, niste cete de insecte, o baba si cativa uriasi, reprezentanti de seama ai defector umane. Practic, eroul nostru nu face nimic, pentru ca nu are habar, dar, fiind sociabil, primeste ajutorul fiintelor himerice. Oricum, bunatatea lui este exagerata, isi risca viata, trecand inot o apa mare, ca sa faca loc furnicilor pe pod. Alte puncte in minus pentru Harap, pentru ca nu ii vine nicio clipa ideea sa i-o plateasca Spanului, se lasa dirijat constant de o femeie, de care se indragosteste ca un fraier si nu face nimic. Din fericire, ea, cu mai mult de un neuron, il demasca pe Span. Spanul e invingator pana la moarte, retezandu-i gatul lui Harap-Alb. 

Din Culisele Basmului: Harap-Alb este un Pampalau - 3

Feciorul nostru da dovada de inconstienta, bagandu-se in gura ursului. Totusi, odata proba trecuta, incepe drumul initiatic. Drum care se dovedeste a fi lung si anevoios, din moment ce, curand, eroul se lasa prostit de Span, crezandu-se in tara spanilor. Aici se aplica "asculta-ti parintii, ca ei stiu mai bine". Din pricina naivitatii dusa la extrem, feciorul intra in fantana, la recomandarea Spanului, care il prosteste din nou sa jure c-o sa-i fie sluga pana la moarte. Puncte in minus pentru cal, care putea sa-si salveze stapanul, doar ca nu i-a picat fisa la timp. De-aici inainte, urmeaza o serie de acte umilitoare pentru protagonist, printre care si nickname-ul Harap-Alb (de fapt sluga nobila), pe care le accepta cu supunere, de unde rezulta lipsa lui de personalitate. Se complace in situatia creata de Span, cu rolurile inversate si nu face nimic pentru a schimba asta. Intre timp, calul il incurajeaza, dar, in sinea lui, rade de el si se bucura linistit in grajd de compania femelelor.

Din Culisele Basmului: Harap-Alb este un Pampalau - 2

De fapt, baietelul nostru nu prea are instinct de aventurier, panicandu-se cand fratii lui mai mari nu trec probele eliminatorii. Il salveaza mila, intrucat ii da un ban unei babe care-i apare in cale (nici pe-atunci nu mai aveai loc de cersetori), care se dovedeste a fi Sfanta Duminica, un adevarat izvor de intelepciune. Aceasta il sfatuieste sa ia calul, hainele si armele din tinerete ale tatalui sau (care cam stramba din nas la faza asta), pentru a trece podul, proba de foc. Calul nazdravan, batran si rapciugos, trebuie recunoscut. Eroul nostru nu prea e capabil sa urmeze intructiuni exacte, asa ca baga toti caii din grajd la mancat, chiar si calutul second-hand, din fericire, care se inzdraveneste brusc, de parca ar fi luat multivitamine sau "iarba".

Din Culisele Basmului: Harap-Alb este un Pampalau - 1

Cu tot respectul pentru marele clasic Ion Creanga, reluand astazi studiul basmului cult "Povestea lui Harap-Alb", nu am putut sa nu remarc o serie de carente hilare, sa le numesc asa, in portretul moral al protagonistului. In primul rand, feciorul nostru de crai, al mai mic din neamul imparatului dintr-o tara anonima, nu este nici pe departe un Fat-Frumos, inzestrat cu istetime, frumusete, vitejie, ci mai degraba un adolescent oarecare, mediocru, naiv si inocent, care cica se incumeta sa porneasca pe drumul lung si dificil al maturizarii, drumul initiatic mai precis, sa plece in celalat capat al lumii, la unchiul sau, Imparatul Verde (rog a se remarca dominanta cromatica in onomastica basmului), care nu avea urmasi de gen masculin.